Când albinele aduc nectarul în stup, acesta conţine multă apă. Prin trecerea mierii de albine din celulă în celulă, ea este vânturată şi îmbogăţită cu o serie de enzime, până când proporţia de apă scade la un procent de circa 17-18% şi nectarul se transformă în miere.

Pentru a putea păstra mierea (perioade de timp foarte îndelungate), albinele acoperă fiecare celulă din fagure cu un căpăcel format din straturi succesive de ceară şi propolis.

Rolul propolisului este de a steriliza mierea, iar rolul cerii este acela de a asigura etanşarea şi de a împiedica pătrunderea aerului. Astfel, mierea se păstrează cu toate calităţile ei, şi termenul de valabilitate devine nelimitat. Când fagurele este căpăcit în proporţie de 2/3, apicultorul ştie că mierea este matură şi poate fi recoltată.

Cu ajutorul unui instrument special se îndepărtează aceste capace, iar produsul rezultat se numeşte căpăceală. Pe lângă ceară şi propolis, căpăceala mai conţine şi miere, enzime, dar şi alte substanţe, care au rol de antibiotic natural.